Ice-breaker sau cum mi s-a intamplat mie
Salut tuturor colegilor de breasla,
Pana sosesc primele impresii si sugestii despre acest blog, lansez un prim subiect de discutie ca sa avem astfel un motiv sa comentam deschis si constructiv. Am ales evident un subiect putin mai general, dar care cred ca ofera mult loc de discutie, si anume, ce a reprezentat pentru fiecare dintre voi tipul de proiect, industrie, profil, etc. cu cea mai mare provocare si din care ati ramas cu impresia si sentimentul ca ati castigat ceva personal si profesional.
Cum este corect ca initiatorul topic-ului sa fie si "ice-breaker" totodata, va marturisesc ca pentru mine situatia reprezentativa a fost industria de real estate unde am descoperit ca este aproape imposibil sa identifici profesionisti care pe langa competentele tehnice (project management, cunostinte despre piata imobiliara, domeniul constructiilor) sa posede si abilitati de vanzari sau business development solide, pentru a putea juca un rol de antreprenoriat in care singuri sa poata identifica oportunitati de business pe piata, sa abordeze clienti si sa construiasca o companie in real estate de la zero. Din ceea ce am vazut pe piata pana acum, cred ca aceasta nu se datoreaza numai faptului ca profesionistii din industrie nu au fost expusi catre astfel de competente si activitati (in companiile unde au activat - agentii imobiliare, firme de investii sau companii de constructii) ci mai degraba ca nu au fost interesati sa si le dezvolte. Prin urmare, solutia salvatoare mi s-a parut a fi selectarea de profesionisti din cu totul alte industrii, unde respectivii profesionisti au dezvoltate aceste abilitati si poseda potentialul necesar pentru a se familiariza rapid cu specificul pietei de real estate. Poate suna simplu sau simplist, insa din fericire a functionat cu bine.
Sper ca exemplul folosit sa fie pertinent pentru voi si astept cu interes comentariile si exemplele voastre similare.
O zi buna tuturor !
Razvan
8 comments:
Dupa cum iti spuneam Razvan, cred ca este o initiativa laudabila pe care am sa ma grabesc sa o sprijin pe masura puterilor mele. Iti multumesc pentru invitatie.
Cred ca unul dintre subiectele cu care am putea incepe poate fi legat de etica acestei activitati.
Subscriu la ideea lui Rudolf. Hai sa avem o discutie si despre acest subiect: ce inseamna etica in executive search? cine stabileste limitele si pana unde la putem forta? Cred ca ar fi interesant!
Buna Ioana, buna Rudolf,
Multumesc pentru comentarii si suportul de pe blog, mi se pare si mie de bun simt sa discutam despre etica activitatii noastre de executive search (sau de recrutare in general, pana la urma) si voi lansa si topicul acesta pe fereastra principala, insa pana atunci haideti sa impartasim cate o impresie de inceput pentru a dezmorti discutia, pana ajungem in zona eticii profesionale. De acord ?
Razvan
Buna Razvan,
Felicitari pentru initiativa!
Va doresc mult succes si o sa va citesc cu placere! :)
In momentul in care m-am angajat eu, nu stiam prea multe lucruri despre executive search-ul din Romania. Aveam doar o viziune globala, desprinsa parca din carti pe calapod american, gen "How to...", dar nu stiam cum si mai ales daca se aplica invataturile ilustrilor autori, pe piata de munca din Romania.
Primul contact (frontal) l-am avut cu unul dintre cei mai respectabili si valorosi (asa credeam eu, asa credea si el probabil) oameni de HR, un adevarat „guru” in materie de headhunting & executive search.
Lucrand pentru acest domn am cunoscut o fateta (trista si dur de adevarata) a lucrurilor: candidatii devin vanat, recrutorii vanatori.
Vanatul isi pastreaza calitatea de a fi interesant, atractiv, atata timp cat vanatoarea este in toi. Atunci este momentul oportun de a-l contacta, a-l maguli in amorul propriu, de a-l invita la un rendez-vous profesional, de a-i da tarcoale, de a-l invalui.
Odata „hipnotizata” prada, se prezinta doua-trei-patru de astfel de exemplare clientului, dupa care se asteapta decizia finala. In momentul in care zarurile sunt aruncate, vanatoarea inceteaza. Stop joc.
Candidatii respinsi isi pierd brusc calitatea mai sus mentionata. Devin ne-atractivi. Devin obositori, insistenti, fara scrupule. Isi pierd chiar si dreptul de a primi un raspuns cu privire la evolutia procesului de recrutare, implicit si a candidaturii lor.
Al doilea contact, a doua fateta. Alternativa: candidatii vor fi mereu vanat indiferent si independent de evolutia unui proiect.
Alternativa mea: candidatii sunt in primul rand persoane, care iti acorda incredere si isi asuma un risc in momentul in care accepta si iti permit sa intervii in viata lor profesionala, iar recrutorii ar trebui sa fie de fapt consultanti, nu mercenari – asta inseamna ca ar trebui sa deserveasca si sa ofere consultanta ambelor parti, nu doar clientului.
Procesul de recrutare insusi este efemer, succesul unui proiect dus la bun sfarsit nu tine decat o clipa. Raman in urma lui insa, persoane autentice si experiente de viata pe care tu le-ai trait prin ochii lor, raman amintiri si lectii de viata. Asta conteza pana la urma.
Buna Tamara,
Interesanta experienta si imi aduce aminte de unele discutii cu cativa candidati, care au evidentiat exactul aspectul interferentei in viata lor atunci cand un recruiter ii abordeaza (cu parti bune si rele ..). Iti impartasesc opinia ca pana la urma ramane din procesul de recrutare efectul avut asupra candidatilor si poate si asupra companiilor unde au fost plasati, de ce nu ?
Razvan
O alta fateta din ce in ce mai prezenta in IT&C de exemplu: vanatul stie ca este pretios si se joaca de-a soarecele si pisica cu vanatorul, cu cei la care inca mai lucreaza, cu alti vanatori eventual si poate si cu el insusi. Vorbim de oameni aici, oricat am invoca etica, tot vom fi supusi greselii, mai ales involuntar. Tocmai asta este frumos in executive search si de asta nu poate sa o faca oricine. Regulile tin de experienta, bun simt si buna cunoastere a naturii umane.
Buna initiativa! O salut cu caldura!
Salut !
Exemplul dat de Valentina este din nefericire intalnit nu numai in IT&C, de curand am intalnit asta tot mai frecvent si in retail (partea de vanzari si servicii), putin si prin FMCG, dar mai ales in project management (in special zonele tehnice). In IT&C, si ii dau dreptate Valentinei din nou, multi candidati sunt adevarati licitanti pentru cine-i "cumpara" mai bine si de unde primesc cea mai buna oferta - nu este neaparat condamnabil, poate este firesc intr-o piata unde multi isi cunosc meseria, dar unde putini si-au dezvoltat toate aptitudinile si skillurile cerute curent de angajatori. In celelalte industrii de care aminteam, acest tip de mercenariat al candidatilor este datorat cel mai probabil faptului ca scumpa Romanie nu a mai furnizat specialisti cu abilitati tehnice solide in aceeasi masura ca inainte de 1989 si daca ai nevoie de un bun Project Manager sau Buyer de Food / Non-Food sau Sales Engineer, nu-l gasesti decat poate prin mijloace "dure" de head-hunting ... sa fie asta o solutie ?!?
In plus, Valentina, total de acord cu faptul ca experienta de executive search te face sa te uiti la candidati cu un ochi mai atent pe natura lor umana, mai mult decat nivelul profesional uneori, asta are o parte buna ca te asiguri de compatibilitatea cu cultura organizationala a clientului si ca respectivul candidat va avea aceeasi viziune a businessului cu restul companiei, dar te afecteaza direct cand observi ca ai gasit doar branza buna in burduf de ...
Multumesc si o zi excelenta tuturor,
Razvan
Post a Comment