Thursday, July 12, 2007

Din fatetele motivatiei - Cum o pierdem ?

salut, iata ca ne revedem cu oarecare intarziere (deh, destul de multa treaba in ultima perioada ...), de data aceasta pe tema motivatiei. Mi-a trezit interesul in aceasta directie un articol al Harvard Business School - Why Your Employees Are Losing Motivation ? (Sirota, Mischkind & Meltzer), linkul catre articol fiind http://hbswk.hbs.edu/archive/5289.html . Articolul mi se pare interesant mai mult din cauza situatiilor in care unii candidati, desi raspund cu oarecare interes unor propuneri serioase de schimbare de cariera, totusi nu merg pana la capat in finalizarea ofertelor respective, chiar daca nu sunt cu adevarat "motivati" sa-si pastreze locul actual de munca si nu au alte eventuale contra-oferte.
Consider ca de fapt pierderea interesului acestor candidati are la baza nivelul scazut de motivatie profesionala si personala pe care acestia il au in companiile unde lucreaza in prezent. Articolul din HBS vorbeste de 3 coordonate/dimensiuni pe care managementul trebuie sa lucreze la consolidarea si cresterea motivatiei propriilor candidati: egalitate, obiective si camaraderie (amicitia la serviciu). Daca ne gandim ca adesea unii manageri considera ca investitia in proprii angajati pentru formare si dezvoltare profesionala ii pregateste pe acestia doar ca sa atinga rezultate mai bune in compania care le ofera aceste traininguri, ne dam seama ca acestia uita probabil ca isi pregatesc angajatii sa devina mai buni in general, pentru piata muncii sau pentru ei insisi, evident beneficiind si ei indirect, ca angajator, de rezultate mai bune, dar pe termen scurt si mediu. Daca managerii nu lucreaza si la imbunatatirea motivatiei generale a acestor angajati, toate investitiile facute nu-si vor atinge scopul dorit pe termen lung (vezi mai ales retention-ul), iar angajatii vor ajunge sa-si piarda incet-incet increderea de sine, nu-si mai vad munca si rezultatele recunoscute si nu vor fi "inspirati" sa-si depaseasca limitele, eventual sa vada in managerii directi niste leaderi. De aici vine, in opinia mea, si de-motivarea acestor angajati aflati in postura de candidati, ei nerealizand usor beneficiile unor noi oportunitati de cariera si fiindu-le greu sa faca comparatie intre compania actuala si cea care-i abordeaza (in termeni profesionali, de cultura organizationala, etc.). Se ajunge astfel la un fel de o plafonare profesionala, chiar daca uneori astfel de candidati si-ar dori in adancul sufletului sa-si schimbe locul de munca.

Numai bine,

razvan

1 comment:

Anonymous said...

Atatea teorii de motivare care nu i-au in calcul realitatea romaneasca: burta goala!

Degeaba esti dragut cu angajatii daca acestia nu au asigurate nevoile de baza.

O crestere salariala de 20% oferita de concurenta va duce in derizoriu toate cuvintele si intentiile frumoase.

Cand mai citim ceva de la Harvard?